Cantar e o meu fado verdadeiroCom magoas ou amor no curacaoSou como o mar salvagem ou fagueiroMas sempre entoar uma cancaoDo vento que conduz a gente aos portosDas sereias a chamarE dos marinheiros mortosAi, quantos deseijos mortosCanto eu e canta o mar
E fado meu, ja nao sou euSe canto o fado de outra vidaE meu aquele prantoE minha a dor que cantoE fado meu, ja nao sou euA minha voz no fado erguidaDa-me a alma imovelDe Irma de todosQue a dor perdeu
Să cânt e soarta mea adevărată,Cu mâhnire sau iubire în inimă.Ca marea sunt, sălbatică sau molcomă,Dar mereu cântând un cântec.Vântului, ce-aduce corăbierii-n porturi,Sirenelor, ispiteȘi marinarilor cei morți.Ah, câte dorințe moarteCânt eu și cânt marea...
E soarta mea, nu mai sunt eu,Să cânt un cântec din altă viață!Sunt lacrimile mele,E durerea mea, ea cântă.E soarta mea, nu mai sunt eu,Iar vocea mea în fado a crescut.Dă-mi un suflet neclintit,De mamă a răniţilor,Pierdută în durere!