Să-mparțim tot ce-a fost
Ştiu că-i foarte târziu şi că nici n-are rost,Dar aş vrea să-mpărţim tot dezastrul ce-a fostCum în toate e-un preţ, cum în toate e-un rost,E firesc să-mpărţim tot ce-a fost. 1
Pentru tot ce a fost, pentru tot ce va fiMai acordă-mi o singură zi,Ca să-ţi spun ce a fost, ca să-ţi spun ce va fi,Mai acordă-ţi o singură zi. 2
Poate suntem cretini, poate suntem nebuni,Dar aveam de predat gestiuni,Ţie însăţi, oricum, sunt dator să te dau,De la tine aş vrea să mă iau.
Nu se poate muri aşa scurt şi spontan,Dacă totul dura doar un anCu atât mai nedrept, cu atât mai durut,Un destin retezat la minut.
Nu mai vreau să te chem, nu mai vreau să te văd,Dar normal e un schimb în prăpăd,Dacă viaţa ne-a fost înmulţită cu doi,Ia-ţi pe-a ta, dă-mi pe-a mea înapoi.
Depărtează-te mult, depărtează-te hăt,Dar dă-mi viaţa, dă-mi viaţa-ndărăt,E un nou adevăr, lui mă-nchin, lui te-nchini,Doi străini pe pământ, doi străini.
Mai avem de-mpărţit, bob cu bob, fir cu firGestiunea acestui delir,Cicatricea de bronz peste rană crescuSi noi doi am ajuns eu şi tu.
Te mai chem să-ţi arăt, te mai chem să-mi arăţiArogantele singurătăţi,Să mai vi să-mpărţim, într-un mod elegant,Gestiunea acestui neant.
Nu e vreme de plus, marea moare în val,Doar în minus trăiesc şi socot,Minus plus, minus noi, minus orice plural,Minus tu, minus eu, minus tot.