William Shakespeare "Sonnet 142" Слова пісні

Sonnet 142

Love is my sin, and thy dear virtue hate,Hate of my sin, grounded on sinful loving.O but with mine compare thou thine own state,And thou shalt find it merits not reproving,

Or if it do, not from those lips of thine,That have profaned their scarlet ornamentsAnd sealed false bonds of love as oft as mine,Robbed others' beds' revénues of their rents.

Be it lawful I love thee as thou lov’st thoseWhom thine eyes woo as mine impórtune thee;Root pity in thy heart, that when it grows,Thy pity may deserve to pitied be.

If thou dost seek to have what thou dost hide,By self-example mayst thou be denied.

Sonetul CXLII

Iubind, păcătuiesc; urând, ești sfântă,alungi nelegiuirea îndrăgiriidar măsurându-ne găsesc că-i blândăși-i dulce vina mea, un fruct al firii.

Nu gura ta eu o ascult, copilăcu buze stacojii ce mint și cheamă,buze ce jurămintele sigilăși-al paturilor bun il pun sub vamă.

Ca să îmi fie legiuit amorulsădește-mi chipu-n ochii tăi în caresunt alții-acum gata să-și stingă dorulși-am să te-alint cu vițe urcătoare.

De vei cerși cândva ce azi alungipe tine doar te vei nega și-atunci..

traducere de Gheorghe Tomozei