William Shakespeare "Sonnet 117" Слова пісні

Sonnet 117

Accuse me thus: that I have scanted all,Wherein I should your great deserts repay,Forgot upon your dearest love to call,Whereto all bonds do tie me day by day;

That I have frequent been with unknown minds,And given to time your own dear-purchas'd right;That I have hoisted sail to all the windsWhich should transport me farthest from your sight.

Book both my wilfulness and errors down,And on just proof surmise, accumulate;Bring me within the level of your frown,But shoot not at me in your waken'd hate;

Since my appeal says I did strive to proveThe constancy and virtue of your love.

Sonetul 117

Zgârcenia-mi acuz-o! ah, voi putea cândvaCa neuitând trecutul, să-ți dau despăgubire?Căci drumul către tine,-n toată-asprimea sa,Un lanț a fost, oțelu-i, legându-ne-n iubire!

Ce căi de dor mă-ncearcă: necunoscută zare,Când timpului, trufașul, eu i te-am dăruit,Tu, marea-mi bogăție; precum un vas pe mareCu pânzele întinse, de tine am fugit.

Greșeli, fățărnicie, mi se opun, și toateȚi-s la-ndemână ție spre judecarea mea,Sprânceana ți-o încruntă, din gândul tău mă scoateȘi scapă-mă, iubite, de dulcea-ți ură grea.

Ai milă și-ndurare, păcatul meu se știe:Iubirea, prin iertare, rodește și-n pustie…

Traducere de Radu Cârneci