Soy el fuego que arde tu pielSoy el agua que mata tu sedEl castillo, la torre yo soyLa espada que guarda el caudal
Tú el aire que respiro yoY la luz de la luna en el marLa garganta que ansío mojarQue temo ahogar de amor¿Y cuales deseos me vas a dar?
Dices tú: «Mi tesoro basta con mirarloTuyo será, y tuyo será.»
Sóc el foc que crema la teva pellSóc l'aigua que mata la teva setEl castell, la torre jo sócL'espasa que guarda el cabal
El teu l'aire que respiro joI la llum de la lluna al marLa gola que ansio mullarQue temo ofegar d'amorI quals desitjos em vas a donar?
Dius tu, El meu tresor n'hi ha prou amb mirar-loTeu serà, i teu serà. "
Sunt focul ce îți arde pieleaSunt apa care îți stinge seteaCastelul, turnul sunt euSabia ce păzește comoara
Tu (ești) aerul pe care îl respirȘi lumina lunii în mareGura ce sunt dornic sa-ti udDragostea pe care mi-e teama sa te inec.Ce dorințe îmi vei îndeplini?
Zici tu:Comoara mea se poate vedeaȘi a ta va fi, a ta va fi.