Veneţia
S-a stins viaţa falnicei Veneţii,N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,Pătrunde luna, înălbind păreţii.
Okeanos se plânge pe canaluri...El numa-n veci e-n floarea tinereţii,Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii,Izbeşte-n ziduri vechi, sunând din valuri.
Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate.Preot rămas din a vechimii zile,San Marc sinistru miezul nopţii bate.
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,Rosteşte lin în clipe cadenţate:"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"