Daruieste
Doamne, daruieste noua linistePentru a ne impaca cu ceea ce nu se poate schimba,Da-ne noua vointa pentru a schimba ceea ce se poateSi intelepciune pentru a deosebi una de alta.
Din ce in ce, raman oameni mai putini care ar puteaSa se bucure cu-adevarat de bucuria altora,Dar daca o ei altfel, iti pare ca mereuSa descoperi lucruri bune e usor, dar sa le faci e greu
Intinzi o mana spre o alta mana punand cevaSigur te-asiguri daca se uita cineva ori baSpunandu-ti numele mandru in gand spre Cel De SusIn timp ce iti doresti cu mult mai mult decat ai pus,
Daruieste, spun oamenii batraniCe au mai multe zeci de ani, decat degete la mainiSi ei au primit in dar aripi cu careDin pacate-asa si nimeni nu i-a invatat sa zboare
Alergi o viata pentru o face-o casa doar a ta,Ca pana la urma nici sa mai apuci sa stai in ea.Privind la toate ca la un vis pur omenescLa care noi visam, iar la altii se-mplinescAvem nevoie de liniste pentru a ne impacaCu lucrurile care nu suntem in stare sa le mai schimbam
Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu da-ne vointaSi intelepciune de-a face intre ele o diferenta!
Iubeste-ti aproapele- am invatat demultBate si ti se va deschide- ne suna cunoscutNe ingoram neamul, nu ne respectam fratiiNoi pe noi nu ne-ntelegem, dar vrem sa ne-nteleaga altii
Parca si luna are mai multe luni decat sambeteSi soarele parca nu mai are acelea-si zambeteOri poate si-un bine daca-l faci trebuie facut bineDin suflet, fara motiv si sa nu te vada nimeni
E plina lumea de lume, dar nu si de oameniVezi, deja nu mai creste, ceea ce semeniAi vrea, sa faci, si tu, parte din gemeniDar practic nu gasesti cu cine-ai vrea sa semeni
Traim vremelnic prin ceea ce din jur primimDar vom trai vesnic doar prin ceea ce daruimSi-ar trebui sa ne grabim, caci viata-i cu imprumutCa cat mai mult putin ramane, cu atat putin e tot mai mult!