Lupul, iezii şi vizorul
Se spunea c-a fost odată,Pare straniu, dar să veziÎn poiana din pădureTrăia capra cu trei iezi.
Nu departe de-a lor casăCu nărav şi-acelaşi trupFără pic în el de sufletGăzduia bătrânul lup.
Ca vecini, păreau prieteniCapra bună, lupul blând,Iezii fără griji prin curteMai zburdau din când în când
Iar odată, când se-ntoarseCapra din vecinul sat,Ce să vadă, în căsuţă,Iezii toţi erau sub pat.
Nu-nţelese ce se-ntâmplăUşa-ntreagă, iezii treiDoi din ei abia mai suflăUnu tremura-ntre ei
- Măi să fie, zise capraOare nu cumva pe-aiciA trecut bătând la uşăÎntr-o glumă, moş arici?
- Ce arici? Sărise primulEu aş spune c-a fost urs.Uite-aşa bătea la uşa!Doamne, bine că s-a dus.
- Ursu zici?, da poate vulpea?Se băga al doilea iedCe să cate ursu fratePe la douăşpe'? Eu nu cred.
- Ei şi vulpea ce să cate?Ursu zici, că n-are rost.Spuse cel micuţ. - Dar poate,Poate lupul să fi fost!
- Ce contează, c-a fost vulpea,Lupul, bufniţa cu moţ,Dacă hoţul prins nu este,Cum să zici că este hoţ?
Zise capra, şi-i venirăChiar atunci pe loc idei,Cum să scape de problemeŞi problemele de ei
- Ce-ar fi dacă uşa caseiÎn afară de zăvor,Între noi rămâie vorbaAr avea şi un vizor?
N-aţi fi stat voi ochi în patru,Să vedeţi ce v-am adusOr, ce fiară joacă teatruDupă uşă când eu nu-s?
N-a mai stat pe gânduri capraL-a chemat pe cocostârc,A făcut ce-a zis că face,Şi-a plecat cu treabă-n târg
Iar în casă, prin cenuşăIezii zburdă, fac ce vorDacă au vizor la uşăCe să le mai pese lor?
Dar de unde, nu se ştieNa, şi lupul apăru.Ei pe lup îl văd afară,Da pe dânşii lupul, nu!
Şi atunci, bătu la uşă:- Cine e? - Cum cine e?Eu sunt...ăsta... - Mama voastră!V-am adus mancare, bre!
Mama zici? sa-ntors din luncă?Şi de când mă rog, în plus,Are mama coada lungăŞi urechile în sus?
- Ce ureche, care coadă?- Gata plec acum s-o tai!- Da, dar mama are coarne,Da mata de ce nu ai?
- Cum să nu?... aveam şi coarne,- Ba şi-acum le am, să mor!- Nenea lupu, las-o baltăTu nu vezi c-avem vizor?!