Soarele arde tare
Era noapte afară şi stelele, sus,Ne-au văzut cînd ne-am despărţit, ştii ?În drum spre casă Carul Mare mi-a zis :"N-ai treabă, fii liniştit !" şiAcasă, patul foarte dezordonatDin uşă-n primire m-a luat, mi-a zis :"Rău ai făcut c-ai lăsat-o să plece,După primul colţ deja te-a uitat, precis !"I-am zis:"Dacă mă uită, înseamnă c-am făcut bine s-o las,Am făcut bine s-o las..."
A doua zi m-am trezit tîrziu,Prietenii mei erau toţi la masă,Mîncau de prînz şi-ntre ei discutauAceleaşi lucruri pe care le-ar fi discutat şi-acasă...Eu tăceam din gură, mi-era încă somn,Marea afară-n faleză izbea, cinevaS-a ridicat în picioare, a strigat ceva,Undeva, altcineva..."Ştii ce ?" mi-a spus un prieten,"Dacă vrei, mai stai, noi plecăm acum !Plecăm acum !"
Soarele arde tare,Fiecare rază de soare doare,Fiecare rază de soare...O fată-mi zîmbeşte şi-mi spune :"Ochii tăi sînt ca două aluneAlbastre !"
Diana aleargă prin păduri umbroase,Are arc şi săgeţi şi-o mantie uşoară de vară...O ştiu toate florile, de toate culorile,O ştiu căprioarele, doar eu prima oară o văd !Pe umeri părul îi cade bogat,Ştiu zeii ce ştiu cînd aleg zeiţe, se pare...Din întîmplare, trecînd prin preajmă,Am întors ochii şi ea tocmai păşea pe cărare...I-am zis: "Într-o carte te-am văzut, la pagina şapte,O statuie frumoasă, frumoasă..."
Toată lumea ştie, toată lumea zîmbeşte,Toată lumea întreabă, toată lumea vorbeşte...Toată lumea ştie, toată lumea zîmbeşte,Toată lumea întreabă, toată lumea vorbeşte...Toată lumea ştie, toată lumea zîmbeşte,Toată lumea întreabă, toată lumea vorbeşte...Toată lumea ştie, toată lumea zîmbeşte,Toată lumea întreabă, toată lumea vorbeşte...Toată lumea ştie, toată lumea zîmbeşte,Toată lumea întreabă, toată lumea vorbeşte...Toată lumea ştie, toată lumea zîmbeşte,Toată lumea întreabă, toată lumea vorbeşte...