Cântec vechi
La Suceava în cetateCeas de miazănoapte bate,Păzitorii-n albe ulițiCântă răzimați în suliți
La Suceava în cetateCeas de miazănoapte bate,Zidul vechi adânc răsună:Noapte bună, noapte bună!
Și din munți, și de la mareVisurile vin călare,Din ispite-ncetișorCrește-un mândru foișor.
La prag luna ține strajă,Înlăuntru doarme-n vrajeFata cea de voievodCu păr galben strâns în nod.
Cine vine și-l dezleagăNu se duce noaptea-ntreagă,Și cui vine s-o săruteToate nopțile-s pierdute.
Copiliță mult nătângă,Ochii tăi cu mâna stângăSă-i acoperi, iar cea dreaptăFacă drum celui ce-așteaptă.
Ca la ceasul de poveștiDe la dragele-ți fereștiÎn ispită să nu-l ducăAlbul umăr de nălucă.
La Suceava în cetateCeas de miazănoapte bate,Zidul vechi adânc răsună:Noapte bună, noapte bună!