Quand tu dors près de moiTu murmures parfoisLe nom mal oubliéDe cet homme que tu aimais.
Et tout seul près de toiJe me souviens tout basToutes ces choses que je croisMais que toi, ma chérie, tu ne crois pas.
Les gestes étourdissantsEtourdis de la nuitLes mots émerveillésMerveilleux de notre amour.
Si cet air te rejointSi tu l’entends soudainJe t’en prie, comme moiNe dis rien, mais rappelle-toi, chérie.
Când dormi lângă mineCâteodată șopteştiNumele pe care nu l-ai uitatAl acelui barbat pe care l-ai iubit.
Și singur foarte aproape de tineÎmi amintesc prea puţinToate aceste lucruri pe care le credDar pe care tu, draga mea, nu le crezi.
Gesturile amețitoareUimitoare ale nopţiiCuvintele surprinseDe către dragostea noastră.
Dacă acest aer te alăturăDacă dintr-o dată auziTe rog, ca mineNu spune nimic, dar aminteşte-ţi, dragă.
Un poem de Françoise Sagan pus pe muzică de Yves Montand