Metanie
Doamne, fă din suferinţă,Pod de aur, pod înalt,Şi din lacrimă velinţăPentru un pat adânc şi cald.
Din lovirile nedrepteFaguri facă-se şi vin.Din înfrângeri, scări şi trepte,Din căderi, urcuş alpin.
Din veninul pus în canăFă miresme ce nu pier.Şi din fiecare ranăO cădelniţă spre cer.
Şi din orişice dezastruSau crepuscul stins în piept,Doamne, fă lăstun albastruŞi un zâmbet înţelept.
Doamne, fă din suferinţă,Pod de aur, pod înalt,Şi din lacrimă velinţăPentru un pat adânc şi cald.