Cântec pentru mama
Tare necăjită ai fost, mamă,Iarnă, vară, orice timp trecândCât era de frig şi de căldurăTot desculță te-am văzut umblând
N-ai purtat o haină mai ca lumea,O scurteică veche doar aveaiDar și pe aceea totdeaunaDoar de sărbători o îmbrăcai
Ochii tăi ardeau ca două stele,Le mai văd luminile și azi,Boabe mari de lacrime ca roua,Le ștergeai cu mâna pe obraz.
Tot aşa te ştiu de când ţin minte,Pe picioare-ai mers la drum mereu,Nici în car nu te suiai de teamăBoilor să nu le fie greu.
Ce păcat ca n-ai trăit, măicuță,C-ai plecat fără de timp în lutCe pantofi ți-aș fi adus acumaȘi ce haină, azi, ai fi avut !
Ce păcat că n-ai trăit, măicuță,C-ai plecat fără de timp în lut !Ce pantofi ți-aș fi adus acuma !Și ce haină azi ai fi avut
Mamă, ești mai frumoasă ca o duminică fără sfârşitCând se-aude plânsul ierbii sunând sub câmpul înverzit
Acolo peste munți de gheață,Unde miroase a gutuiStau zâne albe și învațăRuga ta spusă nimănui
Cu cât mă-ndepartează vremea,Cu cât te uită carnea mea,Eu mă gândesc plângând la clipaCând nu te voi putea vedea
Ce dar să-ţi dau, dar ce pot încăDin sărăcia care-o amDecât să le întorc la clipaAcelor ani când nu eram
Mamă, eşti mai frumoasă ca o duminică fără sfârşitCând se-aude plânsul ierbii sunând sub câmpul înverzit
Nu am nu am, moarte, cu tine nimic,Eu nici măcar nu te urăsc, cum te blestemă uniiCu un spic, la fel cum lumina pârăsc...
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăide-ai avea mama şi-ar muri,dar ce-ai face tu şi cum ar fide-ai avea copii şi-ar muri?
Nu am, moarte, cu tine nimic,Eu nici măcar nu te urăsc,Oi fi tu mare, eu oi fi micDar din propria-mi viață trăiesc.
Nu frică, nu teamă,Milă de tine mi-iCă n-ai avut niciodată mamă,Că n-ai avut niciodată copii.
Nu am, moarte, cu tine nimic!