Siddharta "Platina" lyrics

Translation to:enro

Platina

Izginjajo barve izginja nebo,

iz teme pristaja nekdo,

v srebrnih oblekah ob spremstvu luči,

prinašajo vest da te več.

Na listu papirja je njeno slovo,

štempl venus in notri adijo,

kam je šel moj ponos,

moj trud moj pogum,

kaj je razlog da izgineš stran od tu.

Vem jaz sem bil platina a hotela si kič,

jaz sem bil angel a zate hudič,

jaz sem bil kralj celotnega sveta,

a ti na Veneri si doma pa ne znam priti tja,

(pa ne znam).

Ostaja njen vonj v okvirju obris,

raztrgane pesmi in zvok,

v prazni puščavi še čakam na njih,

strah ostaja vem da jih več ne bo.

V pesek zdaj rišem besede za njo,

in upam v odsev na Venero,

vse bi dal da bi izvedel zakaj in kako,

vse bi dal da pokažem kaj lahko.

In spet je večer,

spet je nad mano planet,

izgubljam vso svojo moč,

postajam slep,

prisluhi prividi vse se podira,

vse se krivi a ne smem,

pa vem, da lahko,

in vem, da lahko..

Platina

the colors are disappearing, the sky is disappearing

from the darkness someone is coming

in a silver clothes, with lights

they are bringing the news that you're gone

on a piece of paper is her goodbye

(?) venus and in it goodbye

where is my pride

my effort my braveness

what's the reason that you're gone from here

i know I was platinum and you wanted fake

i was an angel but for you a devil

I was the king of the whole world

but your home is on Venus and I don't know the way to get there

I don't know

Her smell remains in a frame a contour

torn songs and sound

in an empty desert I'm still waiting for them

fear remains, I know they are not coming

now i'm writing words for her in the sand

and I'm hoping for a reflection to venus

I would give anything to find out why and how

i would give anything to show what I can

and again it's evening

a planet is above me again

I'm loosing all my power

I'm getting blind

sounds, visions, everything is colapsing

everything is curving, but I can't

but I know I can

and I know I can

Platină

Se risipesc culorile, se risipeşte cerul iar din întuneric apare cineva în veşminte argintii, într-o aură de lumină şi-mi dă de ştire că tu nu mai eşti.

Pe-o bucată de hârtie şi-a luat la revedere pe plic, timbru de pe Venus, iar înăuntru stă scris "adio", ce s-a ales de mândria mea, de chinul, de curajul meu, şi pentru ce-ai plecat tu departe de-aici?

Ştiu că am fost platină, dar tu ai vrut un kitsch, Am fost înger, dar pentru tine, drac, Am stăpânit pământul, Dar casa ta e Venus, şi nu ştiu să ajung acolo. (nu ştiu)

N-a rămas decât mireasma ei, în umbra unei rame Cântece nedesluşite şi zgomot, Într-o stearpă pustietate încă o mai aştept, îmi rămâne doar teama că ea nu se va mai întoarce.

Acum scriu pe nisip cuvinte pentru ea Sper să le vadă de pe Venus Aş da orice să înţeleg cum şi de ce Aş da orice să ştiu măcar ce să fac.

Şi iar e seară, Iar se vede deasupra mea planeta îmi pierd toată puterea, orbesc, sunete, iluzii, se prăbuşesc, totul e strâmb, dar eu nu pot, deşi ştiu că totuşi, şi ştiu că totuşi...