Scrisoare Catre Făt Frumos
Am crezut că într-o zi buzduganul va lovi în ușa mea și am să ies să te îmbrățișezVroiam să-ți revăd calul albMi-ai promis că-l voi călări cândvaȘi acum când în sfârșit aș fi pututNe-ai lăsat să rătăcim printre faruri de mașiniTrebuia să creștem mari și să luptăm cu toți zmeii din lume,Nimeni nu mai vrea să lupte, Făt-FrumosOamenii n-au timp să fie vitejiUnii spun că viață e o luptă dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câștigat sau apierdutMi-ai promis că o să mă înveți ce-i onoarea Făt-FrumosDa nimeni nu mai folosește cuvântul astaNici în reclame nu l-am auzit, foarte rar în filmeDa mereu apare unu care spune că ești prost dacă ai onoareAi plecat… și nu m-ai lămuritÎn fiecare seară ajungem în același loc, Făt-Frumos, niște case miciIar eu știu sigur că am fost în castelul tăuMi-ai spus că nu pot să stau mult,Venea zmeul și trebuia să vă luptațiȘi toți oamenii fac aceleași lucruriCei singuri, intră-n casă, aruncă niște chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticlă, beau, șiprivesc în golApoi se trezesc ca din visSe duc în altă cameră, se așează pe canapea și dau drumul la televizorÎn fiecare seară, mii de oameni fac aceleași lucruri, în același timp, în aceleași case mici,Făt-FrumosAm fi putut fi singuri Făt-FrumosMi-ai promis că n-o să dormim două nopți în același loc Făt-FrumosC-o să zburăm peste munți călăre pe caii noștri albiȘi-o să călătorim în același timp cu stelele,Și unde vom vedea o luminița cât de mică, acolo vom coborî, și vom înnoptaM-am gândit că n-o să pot zbură Făt-FrumosDar eram sigur că voi călătoriȘi luminițe sunt peste tot, Făt-Frumos, asta mă doareNici măcar n-ar fi trebuit să le căutămE mult mai simplu decât pe vremea ta, și tu nu ești aiciSpuneai să înconjurăm pământulȘi să răspândim binele în lumeDar nu mi-ai spus niciodată ce înseamnă bineleN-ai apucat!De ce m-ai lăsat Făt-Frumos, de ce?M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașiniNu știu drumul spre castelȘi acasă doareDe ce m-ai trădat Făt-Frumos, de ce?Treci încoace să lupți,Să m-ajuti să câștigNu mai știu să iubescFără tine mi-e frigȘtii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?Mă enervezi Făt-Frumos că ești iresponsabilM-ai lăsat cu ochii-n soareVreau să fac tot ce făceai tu,Și să trăiesc cum trăiai tu, Făt-FrumosȘi să-i învăț și pe alțiiPrietenii trebuia să mă ajute, nu, Făt-Frumos?Trebuia să plecăm împreună la drumTrebuia să știu să-i aleg, nu Făt-Frumos?Ei bine, află că sunt singur!De ce m-ai lăsat Făt-Frumos, de ce?M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașiniNu știu drumul spre castelȘi acasă doareSunt singur și tu nu ești aiciFomilă, Setilă, Păsări-Lați-LungilăSunt înconjurat de niște idioți în costume griCu care mă văd miercurea la mallȘi care cântă cântece despr bereȘi nici măcar nu-și mai amintesc de țineÎmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana CosânzeanaDar că de ține nu-și aduc aminteȘi râd Făt-Frumos, râd de ține, râd de mineTrebuia să fii aici, lașule, să ne-nveti să luptăm,Să ne vorbești despre onoare și prietenieSă ne spui despre sacrificiuTrebuia rămâi aici, să te aperi, Făt-FrumosPentru că eu n-o pot face în locul tăuCă nu m-ai învățat, Făt-FrumosAi plecat că un laș, Făt-FrumosȘi nu ne-ai învățat nimicAi fi putut măcar să-mi spuiCum ai făcut s-o iubești doar pe ea Făt-Frumos,Pentru că eu știu că ea te-a ajutat multCum ai reușit să iubești o singură față?Te urăsc, Făt-Frumos,Te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lumeTastez numele tău, și mii de pagini îmi vorbesc despre tineȘi tu nu ești nicăieri, Făt-FrumosȘi nici zmeul nu mai e printre noiAșa aș fi fost sigur că ai existatAi plecat, Făt-Frumos, și ai luat cu tine și binele si răulTe urăsc, Făt-FrumosTe urăsc