Voica
Verde trei migdalePe-a gură de valeÎntr-un boaz de mareÎntre răchitariO casă-n picioareCu nouă celareCu nouă umbrareCu ferești-n soareNouă legăioareCu-al Voichiței zeceInimioară rece.
Casa-mi stăpâneaȘi mi-o vătășaCea babă bătrânăCu brâu de lână.Baba mai avea, măPe Din ConstandinLegăior dintâiCel cu barbă neagrăȘi cu mintea-ntreagăCojocel de mielȘi mintea de domn.
Din ce mi-ș făcea, măZiua se sculaCasa cu-mbracaBastonul și-l luaȘi la târg pleca.La târg, la târgșorLa târgul de dorLa târgul de floriDe mari negustori.
Acolo-ajungeaȘi la el veneaGreci neguțătoriSânt ei dupe măriVoicăi-mpețitori.- Dine Constandine,Nene DragomireCel cu barba neagrăȘi cu mintea-ntreagăCojocel de mielȘi mintea de domn.Ne dai pe VoicaSirioara taFata maică-ta.
- Greci neguățătoriSânteți dupe măriVoicăi-mpețitori.Nu dau pe VoicaSirioara meaFata maică-meaPână n-oi vorbiNu m-oi sfătuiTot cu măicuța.
Acas-ajungeaDin poartă striga- Mamă, mama meaMamă, mama meaNouă ne-a venitȘi ne-a popositGreci neguțătoriSânt ei dupe măriVoicăi-mpețitori.
- Dine Constandine,Dine DragomireCel cu barba neagraȘi cu mintea-ntreagăCojocel de mielȘi mintea de om.Nu dau pe VoicaSirioara taFecioreaua meaÎn cea Nadolie¹Cea țară pustieDe und-să mai vie.
- Da-o mamă, dă-oCă eu mai mă legMândru legământPe-o pală de vântȘi-un pumn de pământ.Iarna s-o aducIarna de cinci oriCă sânt sărbătoriIarna mi-e geroasăOamenii prin casăȘi Voica mireasă.Vara de trei oriCă sânt lucrătoriVara mi-e văroasăOamenii la coasăȘi Voica mireasă.
De ce mi-ș faceaPe mă-sa-nșelaPe Voica mi-o daÎn cea NadolieCea țară pustieDe und-să mai vie.
Voica cum plecaÎn sat le intraCiuma grabnicaCea despletitaCea uricioasaLegăiori ce-mi rămâneaDoamne, toți că mi-ș mureaPuișorii eiPuișori de zmeiPe la căpătâieCioburi de tămâie.
Baba-i-ngropaȘi mi-i pomeneaȘi mi-i tămâiaLa Din ajungeaȘi mi-ngenuchiaȘi mi-l blestema.
- Dine,Dine ConstandineLegăior dintâiCel cu barba neagrăȘi cu mintea-ntreagăCojocel de mielȘi mintea de omMaică!Fieru și oțăluTot să rugineascăTrupșorelu tăuSă nu putrezeascăCă m-ai înșelatPe Voica de-am datÎn cea NadolieCea țară pustieDe und-să mai vie.
Blestemu de mumăCa boala de ciumăBlestem se prindeaȘi Din auzeaPământ nu răbdaȘi rugă-nălța.
- Doamne,Stâlpu de la capFă-mi-l cal de lemnSă scap de blestemPânza dupe ochiFă-mi-o ipingele²Să-ncalec pe eleSă sap de blesteme.
Domnul auzeaRuga-i-mplineaȘi Dine ieșeaMormântu-i crăpaCalu-ncălecaLa Voica pleca.
Prin sfinte-ntunericiPrin sfinte bisericiÎn cea NadolieCu Voica să vie.
Acolo-ajungeaNuntă să nunteaLăutari la masăNașu sta prin casăȘi Voica mireasă.Dine ce-mi făceaPe cal o puneaȘi cu ea plecaPrin negre-ntunericiPrin sfinte bisericiLa valea frumasăAproape de casă.
Mergeau ce mergeauVoica-l întrebau- Dine Constandine,Nene DragomireVerde siminocTrupșorelul tăuMiroase-a om mort.- Soru-mea VoicaNu te speriaCă eu am plecatPloaia m-a udatCal de lemn multVântu m-a bătutPăru mi-a căzutDe aia sânt așa.
Mergeau ce mergeauPaseri le cântau- Țurțurliu uliuȚurțurliu uliuȚurțurliu uliuDuce mort pe viuDuce mort pe viu.- Nene Constandine,Nene DragomireAste păsăreleCe cântă cu jeleCe să fie ele?- Soru-mea VoicaNu te speriaCă nu-s păsăreleȘi sânt suflețelePăsări albe sântCei care-au muritCu corp și luminăCu slujba creștină.
Mergeau ce mergeauAcas-ajungeauLa valea frumoasăAproape de casă.Din descălecaDin gură zicea- Soru-mea VoicaUite poteceauaUite căscioreauaEu mai prididescCal să-mi priponescTrup să-mi odihnesc.
Cărarea i-o daȘi Voica plecaAcas-ajungeaDin poartă striga.- Mamă, mama meaDeșchide ușaCă io sânt VoicaFecioreaua ta.- Fugi ciumo de-aciNu mă ispitiCă m-ai ispititDe m-ai prăpăditCă astăzi ori mâineMă iei și pe mine.- Mamă, mama meaDeșchide ușaCă io sânt VoicaFecioreaua ta.- De ești tu VoicaGăuresc ușaBagă-ți cosița.Ușa găureaCosița-și băgaMă-sa mi-o vedeaȘi mi-o cunoșteaUșa-i deșchideaȘi se bucuraȘi mi-o-mbrățișaȘi mi-o sărutaDomnul le vedeaȘi stei³ le făcea.