Suparată sunt pe lume
Foaie verde de mărar,Nene, sus, în deal, lângă stejar,Plânge o fată cu dorȘi spune păsărilor, dragă:
Supărată sunt pe lume, aoleu,Mi-aș face-o casa-n pădure, ah,Draga nenii, mă.O căsuță de pământ,Nene, să stau în ea și să plâng, mă.
Sa stau, acolo, pustie,Nimenea sa nu ma știe, dragă,Nici mama, nici frații mei, aoleu,Să nu sufere și ei,Draga nenii, of!
Că văd fetele ca mine, draga nenii, mă,Nene, au bărbat și o duc bine,Au bărbat și o duc bine, dragă,Dar eu nu știu ce-oi aveaDe nu-mi rostuiesc viața.Draga nenii, mă!
Măi noroace, măi noroace,Nene, de te-as prinde, ce ți-aș face, mă ?!Să te găsesc într-un loc,Din trei părți ți-aș pune foc, dragă.Că la toți le-ai dat noroc, aoleu,Numai mie mi-ai dat foc,Draga nenii, mă !