Neniam
Ho, viaj okulojLa okuloj viaj, kiuj forprenas minTrans la nebuloj, rigardante kun la malĝojaj okuloj
Ho, vortoj viaj!Tiuj viaj vortoj, kiuj ŝtelas mian koronEstas kiel rivero, kiu fluas al mia animo
Neniam, neniam povas mi vin forlasi, neniamSen vi mi ne povas estiMi ne povas esti sen via amoNeniam, neniam povas mi vin forlasi, neniam en la vivoSen vi mi ne povas estiMi ne povas esti tutsole
Ho, viaj harojHo, tiuj haroj viaj, kiuj bruligasBlovante kun la ventoj, alportante al vi miloj da lumoj
Niciodată
Ah, ochii tăi !Ah, ochii tăi care mă răpesc din mine însumi,Dincolo de ceață, privind prin ceață.
Ah, vorbele tale !Acele vorbe ale tale mă fură pe mine din mine însumi,Asemeni unui râu, curgând în inima mea.
Niciodată, nu voi renunța niciodată la tine, niciodată!Nu pot fără tine,Nu pot trăi fără iubirea ta,Niciodată, nu voi renunța niciodată la tine, niciodată!Nu pot fără tine,Nu pot trăi singur.
Ah, părul tău!Ah, acel păr al tău mă arde în flăcări,Purtat de vânt, risipit în sute de direcții.