Demnitate
Ombladon:Unde-i demnitatea? Spuneți-mi și mie,O caut de treizeci și ceva de ani în această călătorie,Unde-i demnitatea? C-aș da foc la toți baniiCând văd că lăcrimează ochii albaștri ai mamii,Unde-i demnitatea, oare râde jegosCând, împins de nevoi, ridici pâinea de jos?Demnitatea dispare ușor-ușorCând ești împins din spate într-un cărucior,Unde-i demnitatea? Și cine-i de vinăCând ții de mână copilul ce plânge-n vitrină?Unde-i demnitatea? Poate vine de luniCând n-ai bani să-ți ajuți părinții bătrâni,Unde-i demnitatea când singura ta cheieNu mai deschide nicio ușă,Dormi în frig pe alee?Unde-i demnitatea, se spune că-i vie,Deci unde-i demnitatea, spuneți-mi și mie!
Daniel Lazăr:Du-mă departe fă-mă să uitDu-mă într-o lume unde toate sunt buneCu muzica-n suflet și chef de glumeLumea mea se face fărâme
Cheloo:Unde-i demnitatea cântată când în mod merituosAi terminat liceul și-ajungi la munca de jos?Unit în săracie la rău, niciodată la bine,Cu jumătatea aleasă împarți lacrimi și pâine,Cauți demnitatea iarna-nghesuit în tramvaiȘi ești forțat să recunoști că nu mai poți și că n-ai,Unde-i demnitatea? Poate-i într-o haină nouăPoate e-n pantofii rupți când bate vântul și plouă,Unde-i demnitatea? Poate stă ascunsă sub patCând ești bolnav și sărac, boala ta n-are leac,Unde-i demnitatea când speri și vrei să pari sigurȘi-ai muncit o viață pentru toți ca să mori singur?N-ai trăit mare lucru, totul a fost doar un drum,Timpul aleargă odată cu noi, trăiește acum,Sunt supărat, rupt în două de muncă și pă cuvântÎmi caut demnitatea când vă cânt cu nervii la pământ.
Daniel Lazăr:Du-mă departe, fă-mă să uit,Du-mă într-o lume unde toate sunt bune,Cu muzica-n suflet și chef de glume,Lumea mea se face fărâme.