Am să te iubesc până la începutul lumii (introducere)
Am să te iubesc până la începutul lumiiPrintre inorogi, scarabei şi vestale ale luniiCu zări neîncepute şi soarele tocmai plămăditCu pământul proaspăt mirosind a placentă şi floriAbia scos din burta Universului cu mâinile lui Dumnezeu,Ai putea spune că am închiriat lumea pentru tineNu oricum, nu oricând, nu cândva, ci de la facerea ei.
Am să te iubesc până la începutul lumiiDar până atunci traversa-vom secolele ca huniiPrădând tot ceea ce întâlnim prin ere şi în caleŞi precum în toate războaiele pe viaţă, dragoste şi cucerireNu luăm prizonieri, nu profanăm eroi şi morminteŞi împărţim lumea înainte şi după începuturile eiCălătorim fără să oprim pământul şi te iubesc cuminte.
Am să te iubesc pînă la începutul lumiiCu bunătatea pe care o aveau de sărbători străbuniiŞi, fiind totul atât de neînceput, fără nord şi fără azimut,Ne vom raporta la acelaşi Adam, la aceeaşi Evă,Vom boteza păsări, unicorni, ţinut cu ţinutŞi aripi şi ceruri şi zboruri vom orânduiFără să uit drumul, calea, te voi iubi neabătut.
Am să te iubesc până la începutul lumiiDe la bunul ei început, de la introducerea eiCând lava vulcanilor era încă fierbinteŞi mările toate căutau rătăcind orizontulIar sfinţii aşteptau cuminţi prin biblii nescrise luminaEu ca un păgân mă închinam la tine cu ochiiAşteptând străin de tot şi de toate să răsară luna.
Am să te iubesc până la începutul lumiiŞi ne vom bronza sub tot cerul ei necuprins, neatins, nepătrunsLa un loc cu specii pe cale de apariţiePe aceeaşi fâşie de zori şi nisip cu zeiţe şi zeiVa fi o repetiţie fără potop cu Arca lui Noe,Şi abia după ce vom aranja la locul lor nemărginirea şi leiiNe vom apuca temeinic să punem morile de vânt şi ghioceii.