Va, pensiero, sull'ali dorate;va, ti posa sui clivi, sui colliove olezzano tepide e mollil'aure dolci del suolo natal!Del Giordano le rive saluta,di Sionne le torri atterrate.Oh, mia patria sì bella e perduta!Oh, membranza sì cara e fatal!
Arpa d'or dei fatidici vati,perché muta dal salice pendi?Le memorie nel petto raccendi,ci favella del tempo che fu!O simile di Solima ai fatitraggi un suono di crudo lamento,o t'ispiri il Signore un concentoche ne infonda al patire virtù!
Dor de ţară ne-avântă departeZboară lin spre-nsoritele plaiuri,Unde blânde-adieri parfumate,Scaldă munţii şi cerul senin,A Iordanului vale salută,Şi străvechile ziduri azi sfărâmate,Mândre Sion, tu, ţară pierdută,Plângem toţi pribegi al tău destin.
Acordaţi a profeţilor harpă,Care-ascunsă în sălcii stă mutăAmintind strălucirea trecută,Unei vremi ce demult ne zâmbea.Cântă harpă a noastră durere,Plângi în strune a robilor soartăSau revarsă în inimi putereSuferinţa s-o ştim a-ndura (X2)Noi să ştim a-ndura.