Ai as almas dos poetasNão as entende ninguém;São almas de violetasQue são poetas também.
Andam perdidas na vida,Como as estrelas no ar;Sentem o vento gemerOuvem as rosas chorar!
//:Só quem embala no peitoDores amargas e secretas É que em noites de luarPode entender os poetasE eu que arrasto amargurasQue nunca arrastou ninguémTenho alma pra sentirA dos poetas também!://
Acolo, sufletele poeţilorNimeni nu le înţelege.Sunt suflete ale violetelor,Poetese la rândul lor.
Rătăcesc prin viaţăPrecum stelele pe boltă,Simt vuietul vântuluiAud plânsetul rozelor.
Doar cel care păstrează în sufletul săuDureri şi secrete amare,Îi poate întelege pe poeţiÎn nopţile cu lună plină.Iar eu care port amărăciuni,Pe care nimeni nu le-a avut vreodată,Mi-aş dori de asemeneaSă simt poeţii…