Ți-ńi ești înveastă ahât jiloasâ?Ahât jiloasâ, și cu mare dor?
Ti cari jilești?Ș-ahât uhteḑâ?Și lăcârńi verși pi tu ubor?
Macă mi întreghi, io va țâ spunuIo ńi-aveam gione, și multu mi vrea
Tu xeane greale, nâs îńi si duseȘi mine îńi armașu laia fârâ di nâs
Carte îńi u loai, și tu carte scrie:Io îńi escu lânḑit, și cu mare dorTi tine înveastă, și featile a noastreTi laia dada, și frate cu sor’
Ce-mi ești, nevastă, atât de tristă?Atât de tristă și cu mare dor?
Pentru cine jelești,Și-atât oftezi,Și lacrimi verși prin curte?
Dacă mă întrebi, eu îți voi spune:Eu (îmi) aveam soț, și mult mă iubea
În străinătățuri grele el mi s-a dus,Și eu mi-am rămas sărmană fără de el.
Scrisoare îmi luai și în scrisoare scrie:Eu (îmi) sunt bolnav și cu mare dorDe tine, nevastă, și de fetele noastre,De biata mamă și de frate cu sor’.