Sunce nam je put, majka nam je noć
Ove tmine udišem kao da bežimKrznom pokriven kao da propadamU krvavoj postelji sa vukovima ležimOni mi šapucu, ja ponavljam
Sunce nam je put, majka nam je noć
Ovi obrisi miluju pogled zveriNjen dah i očnjak mi greju vratMiris vukova ostaje u meniOsećam kidanje meseca
Сонцето ни е патот, мајка ни е ноќта
Овие темнини ги вдишувам како да бегамКако да пропаѓам покриен со крзноВо крвава постела со волци лежамТие ми шепотат, јас повторувам
Сонцето ни е патот, мајка ни е ноќтаОвие црти го милуваат погледот на ѕверотНејзиниот здив и песјак ми го греат вратотМирисот на волци останува во менеГо чувствувам кинењето на месечината
Soarele e calea, noaptea ne e mamă
Respir această beznă de parcă aș fugiAcoperit de blană parcă mă prăbușescÎn patul însângerat eu dorm cu lupiiEi îmi șoptesc, iar eu repet:
Soarele e calea, noaptea ne e mamă
Aceste imagini îmblânzesc chipul fiareiRespirația și colții ei îmi încălzesc gâtulMirosul de lupi dăinuie în mineȘi simt cum se sfărâmă luna în bucăți.