Ludmila
Te-am iubit, Ludmila, când eram mai micOferindu-ți zilnic flori presate-n plic,Te-am iubit în taină cu tot visul meu,Agățat de sfoara unui șubred zmeu.
Când săream pe ciotul cailor de varTe-am iubit, Ludimila, lângă samovar,Tu-mi cântai romanțe pe maidanul surd,Eu ciopleam supliciul unui zmeu absurd.
Și prin toată vara plopilor cu bozi,Inventând iubirea, te trăgeam de cozi,Și prin toată vara plopilor cu bozi1,Inventând iubirea, te trăgeam de cozi.
Ce mai faci, Ludmila? În ce ploi te scalzi?Prin ce iarbă luneci cu genunchii calzi... ?Flori de măr presate, oarbe flori de crinMai pastrez și astăzi într-un colț de scrin.
Și mai fug de-acasă când îmi vine chef,Să alerg prin țara ierbii de sidef,Dar mă-ntorc statornic lâng-același ceai,Plin de gust de toamnă, cum doar tu făceai.
Împletind aiurea flori de mucava,Te-am iubit, Ludmila, foarte mult... cândva.Împletind aiurea flori de mucava,Te-am iubit, Ludmila, foarte mult... cândva.