Iubite!
Iubite, amurgul s-a trezit și noaptea a venit la noi,Se-apropie încet cu ultimul regret tăcerea, durerea.Iubite, în clipele ce pier s-a' răsturnat un cer și-un nor,Și-n toamna ce-a venit cocorii au greșit cărarea și zarea în zbor.
Iubite, să ne-așezam încet la ultimul banchet în doi,Și ultimul pahar să ți-l ofer în dar cu-o floare ce moare.Iubite, mă doare gândul trist că n-am să mai exist de-acum,Voi fi ce n-am mai fost, un rost fără de rost, și-o piatră uitată în drum.
Iubite, vaporul de-altădat’ a naufragiat și-i gol,Și cel din urmă val ne-a dus pe câte-un mal pe mine, pe tine.Iubite, te-aș mai ruga apoi, nu te uita-napoi când pleci,Mi-ajunge lacrima ce-o strâng în urma ta, ninsoare de soare, ninsoare de soare.(bis)
Iubite! Iubite! Iubite! Iubite!