Închisoarea albă
Tot ce-am vrut sa-ţi spun odatăÎntr-o scrisoare a-ncăput,Era albă închisoareCu-n sfârşit şi-un început,Rânduri rupte puse-n foaie,Dungi de gheaţă peste tot,Nu aveam un plic cu timbru,Mi-era frig şi i-am dat foc.
Vreau să știu ce te apasă,Spune-mi tot ori nu-ți mai pasă?Cea mai rămas mă-ntreb în scuze,Ce gând îți tremură pe buze,Scăparea-i noaptea-n nepăsare,Am scris o albă închisoare,Am dat de frig nebun sub piele,Am dat de plumb ascuns sub gene.
Oare nu-ți mai pasă?
Am cerşit la cer prea multe,Mi-am dorit ce n-am avut,Ce credeam că nu voi pierde,Ieri deja era pierdut,Prea mult timp am stat sub uşă,Mă temeam să trec de prag,Am muţit văzînd cum nordulSuflă-n tine-n lung şi lat.
Vreau să știu ce te apasă,Spune-mi tot ori nu-ți mai pasă?Cea mai rămas mă-ntreb în scuze,Ce gând îți tremură pe buze,Scăparea-i noaptea-n nepăsare,Am scris o albă închisoare,Am dat de frig nebun sub piele,Am dat de plumb ascuns sub gene.
Oare nu-ți mai pasă?
Vreau să știu ce te apasă,Spune-mi tot ori nu-ți mai pasă?Cea mai rămas mă-ntreb în scuze,Ce gând îți tremură pe buze,Scăparea-i noaptea-n nepăsare,Am scris o albă închisoare,Am dat de frig nebun sub piele,Am dat de plumb ascuns sub gene.
Spune-mi chiar nu-ți mai pasă? (X3)