Nu e nimeni vinovat
La colţ de stradă,La drum cu inima ai stat,M-ai aşteptat, m-ai aşteptat,Doar tu şi ceru-n lacrimi spart.
Tristeţea-i boală,Tristeţea-i toamna când sub ploi,O palmă-ntinsă pentru noiCerşeşte-o soartă l-amândoi.
Cine ştie, poate mâineCu luna nouă vin la tine,La colţ de stradă atât de singură ai stat,Ştiu nu e nimeni, nimeni nu e vinovat.
La colţ de stradă,O inimă pe asfaltu-n stropi,O palmă-ntinsă şi doi ochiAdună toamna apa-n gropi.
O frunză cade,Foaie uscată ce-o pictezi,Timpul tot trece, dar nu creziCă e uşor să uiţi să pierzi.
Cine ştie, poate mâine,Cu luna nouă ajung la tine,În uşa strâmtă tăcută ochii îmi atingiŞi, înecată-n lacrimi, dulce mă cuprinzi.