Singur în celulă
Aici pământul s-a scurtat de-o șchioapă,Și timpul, scos din lume, e pustiu;Eu sunt acel ce s-a trezit în groapă,Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu.
Sărmane suflet meșter pe ruine,Ce-a mai rămas din tot ce-ai făuritNu prețuiește nici cât un mărăcine;Și-atât sunt viu, cât știu că n-am murit.
Aici pământul s-a scurtat de-o șchioapă,Și timpul, scos din lume, e pustiu;Eu sunt acel ce s-a trezit în groapă,Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu.