Pe sârmă
Dacă oamenii-ar privi spre cer, într-o zi de maiAr vedea pe-o sârmă doi nebuni, păşind îmbrăţişaţiO ţine în braţe, el o ţine în braţeEa îl sărută cu ochii închişiNimeni nu-i vede, oamenii-s în birouriSunt în birouri, nu se uită la cer
Iubito, noi mergem pe sârmă,Păşeşte cu atenţie, nu vrem să cădemSub noi e prăpastia, e lumea cu vise spulberate,Ai grijă cum calci...
Ştiu că este frig aicea sus şi câteodată vântAcolo jos, însă, iubirea noastrăDe oameni s-ar loviNu vreau să cad, nuNu vreau să cad, nuNu vreau să cad în prăpastia lorNu privi spre ei, nu privi spre ei, nu privi spre ei
Iubito, noi mergem pe sârmă,Păşeşte cu atenţie, nu vrem să cădemSub noi e prăpastia, e lumea cu vise spulberate,Ai grijă cum calci...
Nu vreau să cad, nuNu vreau să cad, nuNu vreau să cad în prăpastia lorNu privi spre ei, nu privi spre ei, nu privi spre eiNu te uită în jos