Gospodina
O furnică duce-n spateUn grăunte jumătate.
– Încotro fugi, surioară?– Ia, mă duc şi eu la moară!
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,Că mi-i casa negrijită,Şi mi-s rufele la soare,Şi copiii cer mâncare…
Nu, la noi în muşuroiNu e timp pentru zăbavă:Că de n-am fi de ispravăAr fi vai şi-amar de noi!