Dans
Dans
Toamna îmi îneacă sufletul în fum...Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare.Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,Tragică beţie, moale legănare...
Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.Fără nicio şoaptă. Numai să-mi intinziBraţele de aer ale clipei duse.
Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.Câtă deznadejde paşii noştri mână!Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână...
Maine dimineaţă o să fim străini,Vei privi tăcută mâine dimineaţăCum prin descărnate tufe, în grădini,Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...
Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,Când mi-am plâns iubirea destramată-n toamnă,Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereuNourii pe ceruri către zări îndeamnă.
Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi,Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi -În nisip, scrâşnită, laşă remuşcare...