Zanguei-me com meu amorNão o vi em todo o diaÁ noite cantei melhorO fado da Mouraria
O sopro duma saudadeVinha beijar-me hora a horaP’ra ficar mais à vontadeMandei a saudade embora
De manhã, arrependidaLembrei-o, pus-me a chorarQuem perde um amor na vidaJamais devia cantar
Quando regressou ao ninhoEle que mal assobiaVinha a assobiar baixinhoO fado da Mouraria
M-am certat cu iubitul meu,Nu l-am văzut toată ziua,Spre seară am cântat mai bineUn cântec din Mouraria.
Prin toţi porii respir dor,Venea să mă sărute ceas de ceas,Ca să devină liniştitCă alunga dorul de-acasă.
Azi în zori, cu remuşcareI-am amintit, punându-mă pe plâns,Că pierdem iubirea vieţiiŞi nicicând n-o s-o mai cânt.
Când se întoarse acasă,El se întoarse fluierând,Veni fluierând, agale,Un cântec din Mouraria.